Ma bucur pentru copil si familia lui ca totul s-a sfarsit cu bine.
Nu pot sa nu ma gandesc insa si la copilul din Bucuresti, mancat de caini langa un parc. Apar tot felul de idioti la televizor si arunca vina ba pe bunica, ba pe copil...
Bunica aceea, daca a gresit, a primit pedeapsa indestul!
Copiii se mai pierd uneori, cum si acesta, care iata a petrecut o noapte in padure, unde sunt animale salbatice, si a scapat cu bine.
Nu ne putem numi oameni daca ingaduim ca mai de pret sa fie un animal decat un om, mai ales un copil nevinovat. Oare nu-i de datoria noastra sa-i protejam?
As vrea ca cei care inca mai hranesc astfel de caini fara stapan sa se gandeasca, lor le-ar placea ca proprii lor copii ori nepoti sa treaca prin asa ceva?
Oare pot sa-si deie seama de ce spaima traieste un om asaltat de o haita de caini? Dar un copil oare ce frica teribila indura, si ce durere? Sa incerce sa se puna in locul lor!